-Ce se întâmplă când nu gândești “out of the box”?
-Monumentele istorice se transformă în ruine. Și apoi se demolează.
Castelul Bay este situat undeva în centrul localității Treznea din județul Sălaj. De ce castelul este o clădire rușinoasă? Pe de o parte, așa o consideră sătenii – urmare a atacului din vremea regimului autoritar al lui Miklós Horty. Pe de altă parte, e o clădire rușinoasă a prezentului – un castel care a ajuns o ruină. A aparținut grofului maghiar Ferenc Bay și familiei sale. Sătenii localității îl consideră pe acesta ca fiind principalul vinovat al masacrului de la 1940 (eveniment nefericit ce s-a sfârșit cu moartea a 92 de oameni – 86 de români și 6 evrei), prin urmare, ei susțin că această clădire nu e demnă să capete atenția pe care aceasta o cere și nici fonduri pentru a fi restaurată. Ba mai mult, acum ei sunt de părere că acest castel trebuie scos de pe lista monumentelor istorice și demolat. Se și fac demersuri în acest sens, prefectul județului Sălaj făcând recent referiri la această acțiune. Nici nu bănuiam că e posibil.
Fiind plin de supărare și revoltă că o parte din pământurile sale ar fi fost date luptătorilor reîntorși acasă din Primul Război Mondial pentru a-și construi case, groful Bay ar fi chemat în data 9 septembrie 1940 (urmare a Dictatului de la Viena) trupe maghiare în Treznea. Și așa a început potopul pentru sătenii acelor vremuri.
Odată cu apariția regimului comunist, clădirea a fost întrebuințată ca sediu de CAP, a fost și Cămin Cultural, dispensar uman și veterinar, așadar castelul nu s-a deteriorat prea mult în acest timp. Sfârșitul regimului parcă a adus după sine și adevăratul început al sfârșitului în ceea ce privește clădirea istorică, pentru că aceasta a fost lăsată de izbeliște, iar degradarea a pus stăpânire pe castel din ce în ce mai mult și a avansat cu o tot mai mare foame. Unii au mers la furat de tablă, alții la furat din ziduri, unii și-au dus caprele ori vacile la păscut, alții nu au dorit să lase cale liberă dornicilor de a-l restaura și a-i da o întrebuințare.
Nici Primăria Treznea nu a făcut nimic pentru a încerca, măcar, să schimbe soarta castelului, pentru că nici sătenii nu au dorit acest lucru. Rude ale celor care au fost uciși atunci de armatele hortyste încă trăiesc, iar rănile încă dor, amintirile sunt prezente și sângele apă nu se face, s-ar putea spune. Locul le amintește sătenilor de momentele de groază prin care locuitorii acelor vremuri au trecut. Totuși, decât să lase amintirile să-i macine și să-i facă să trăiască în regret și supărare continuă, n-ar fi fost mai bine să lase trecutul în treba lui și să transforme acel loc în unul de atracție turistică, un loc de pelerinaj, unde mulți oameni să vină, să vadă și să lase bani în localitate? N-ar fi putut vinde aceștia lucruri/obiecte ori n-ar fi putut spune povești de interes pentru călătorii interesați de istorie? Poate că n-a fost nimeni care să le aducă asta la cunoștință sătenilor. Că doar voturile pierdute dor. Și dor rău. E păcat mai ales că, așa cum o localnică știa de la mama sa și cum relata pentru o publicație locală, în curtea castelului era un lac unde veneau anual lebede. Era o feerie, spenea. Doar că pe acel spațiu (bănuiesc că lacul nu mai exista) s-a decis cu câțiva ani în urmă, construirea unui stadion în valoare de 900.000 lei, cu toate că echipa de fotbal de la acea vreme se afla pe locul opt în liga a IV-a pe județ. Iar apoi domnul primar al localității se plângea că zidurile castelului cad pe gard, că îi distrug gardul. Zău?
De ce vor localnicii ca acest castel să dispară? Să fie dezinteresul față de castel, să fie interesul față de terenul pe care este așezat, să fie orgoliul, încăpățânarea, sau faptul că lucrurile materiale nu au o însemnătate atât de mare în condițiile în care sufletul e îndurerat, iar mintea inundată de amintiri triste?
Orice ar fi, e de spus că acest castel era cu atât mai special și mai demn de apreciat cu cât Bay și soția erau amândoi de viță nobilă. Clădirea a fost construită în stil neobaroc, pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Cele două corpuri ale castelului erau unite printr-o reproducere a Punții Suspinelor din Veneția. Dacă ești interesat/ă de acest loc, poate ajungi toamna asta p-acolo să vezi ce-a mai rămas. Curând sunt șanse mari ca zidurile rămase încă în picioare, să fie una cu pământul. Nu știu sigur de ce parte ar trebui să fiu, dar îmi exprim regretul că o clădire așa frumoasă a fost lăsată să se transforme într-o ruină.
Am simțit în alb-negru când m-am îmbrăcat să merg încolo și am simțit în nuanțe de gri atât la fața locului, cât și când am scris textul – e ușor observabil.
ENGLISH
-What does it happen if you do not think out of the box?
-History monuments transform into ruins. And after tearing down.
Bay Castle is situated in the center of Treznea village, Transylvania, Romania. Why the castle is a shameful building? Firstly, that’s how the inhabitants consider it after the attack from Miklós Horty’s authoritarian regime. On the other hand, it’s a shameful building of the present, because a castle ended to be a ruin. It belonged to Ferenc Bay and his family. The people consider him guilty for the massacre from 1940 (causing 92 deaths), therefore they consider that the building is worthy to get someone’s attention to be restore. Moreover, now they want the castle out from the list of historical monuments and they want the building to be demolished.
Being full of angry and outraged that a part of his fields were taken and given to some Romanian soldiers who came back from World War First to build a home, Bay Grof called for Hungarian troops on September 9th, 1940 (as a result of The Second Vienna Arbitration by which a large part of Transylvania, Romania, came under the control of Hungary). And so the terror started for the people from Treznea village.
Once the Communist regime showed up, the building was used for the benefit of the people as a dispensary, community center or others. So during this period of time the building was well cared. Democracy came and the beginning of the end for the castle just landed. It was left and the degradation started to embrace the building harder and harder.
The mayor from the community did nothing to rehabilitate the building because none of these people wanted the building to ever be reused. Relatives of those that died back then are still living, the wounds still heart, the memories are present and the blood is thicker than water. This place reminds people about the terrible time and about the awful things that happened. However, than leaving the sad memories to grind them and make them live in a continuous regret and sadness, wouldn’t have been easier for them to let the past in his business and transform the place in a tourist attraction, a place for pilgrimage where people to come, to see and to leave money in the village by buying souvenirs or other thing? Wouldn’t have been better for them to say stories about what happened there to passengers interested in history? Maybe there was no one to inform them about this.
Why is this castle going to disappear? Is it about disinterest regarding the castle, the lack of appreciation, about the ego, the stubbornness, or is it the fact that the material things have no meaning when the soul is grieving and the memory flooded by sad memories?
No matter what it is I have to say that the castle it was built in Neo Baroque architecture, in the middle of XIX century. The two sites of the building were united through a reply of The Bridge of Sighs from Venice. If you are around this autumn and if you are interested to see what’s left, maybe you pass by, because maybe soon it’s going to be nothing to see. Anyway, I express may sorrow that a so beautiful building became a ruin.
I felt in white and black when I dressed up to go and I felt grey shades at the castle and when I wrote this text too, as you can see.
Leave a reply